... Cezar Fulgeanu se trezi în zgomotul unei motociclete ambalate în draci. Merse la fereastră să vadă vinovatul. Era un tip îmbrăcat în costum de piele, cu plete lungi, curgând pe sub cască. Realiză că era vorba de o fată şi deschise fereastra, să-i dea nişte sfaturi.

Motociclista dispăru însă, cu un nor de fum şi praf în urmă-i. Somnul îi pierise complet. Intră în baie, făcu un duş şi se rase la sânge. Intenţiona să iasă în oraş, să-şi vadă vechii prieteni. Işi alese cu grijă hainele, să fie elegante, dar comode.

Optă pentru blugi, pulover subtire geacă şi mocasini uşori. Se simţea mai uşor şi mai liber decât în uniformă. în timp ce se îmbrăca, gandea că si el beneficia de avantajele tatălui.

Avea o garderobâ bogată, aparatură electronică la modă, bani destui pentru orice poftea. De când ieşise pe soldă, refuzasee bani de la tatăl său. Nu putuse refuza însă şi cadourile atractive.

Era încă devreme să deranjeze oamenii veniţi de la servici. Tânărul îşi mângâie chitara, o acordă şi se juca cu o melodie săltăreaţă. Pomi şi magnetofonul, sa-si mai amintească ce muzică mai asculta cu pri-etenii. După prima piesă, veni cântecul Vino, vino, bruneta mea! în limba franceză.

Şoaptele adânci, de amor, ii făceau plăcere. Ascultă cântecul până la capat apoi îl puse din nou. Ii trezise mintiri despre Sandra. fata pentru care făcuse o pasiune în adolescenţă. Incă mai simţea nostalgia după zilele ferme-care petrecute cu ea. Sandra se măritase, însă, chiar la terminarea liceului...

La finalul cântecului pătimaş, Cezar închise magnetofonul. Auzise destul pentru a-şi pregăti sufle-tul de noi experienţe plăcute. Coborî la parter şi se instala Ia telefon. îşi scoase agenda de buzunar şi incepu să-şi apeleze vechii prieteni.

Primul care raspunse. Dan Pârâu, inginer la 1MGB, era într-al noulea cer. Il anunţă că se pregătea de căsătorie cu pri-etena lui, Nina Novac.

- Tocmai tu dai prima lovitură burlăciei noastre? exclamă Cezar.

- Eu şi sunt foarte fericit. Mă aşez la casa mea, că-mi dau ăştia de la întreprindere un apartament de două camere.

- Adio petreceri cu fetei

- Cât mi-a fost libertatea de dragă! Nina merită însă gestul ăsta.

- Merită, îl înourajă Cezar, Pe când nunta?

- Ce nuntă? Sâmbătă, am cununia civilă. După ceremonie, dau o masă şi atât, Vii?

- Ora şi locul isprăvii?

- Ora 11. 00, la Primăria sectorului 1, Vii c-o gagică?

- Văd eu cu cine vin. Voi fi prezent,

- Mersi, eşti un prieten adevărat!

- Ne vedem sâmbătă, fericitule.

- Să ştii că-s fericit, Da, pe deplin fericit.

Ofiţerul închise telefonul şi rămase câteva momente pe gânduri. Nu se aşteptase ca Dan, un mare fustangiu, să cedeze primul în faţa ispitei de a se căsători...