Dacă Dumnezeu e pentru credin­cios Dumnezeul Cel viu, atunci viaţa îi va fi neîncetat remodelată de credinţa sa, iar valorile ce-o determină, reevaluate. Lucrurile nu au sens decât în măsura în care duc la Dumnezeu, în care vin de la El şi omul se poate astfel folosi de ele. Dumnezeu nu-i o noţiune cu care să te joci, atribuindu-i exact greutatea care-ţi convine; Dumnezeu e într-atât de viu, încât credincio­sului nu-i rămâne nimic altceva de făcut decât să se încredinţeze cu desăvârşire călăuzirii Sale, să lase răs­punderea în seama Lui, iar acolo unde se cuvine ca omul însuşi să-şi ia răspunderea, s-o facă în faţa Lui şi Lui să-I lase şi împlinirea ultimă. Dar asta înseamnă să întemeieze totul pe cuvântul lui Dumnezeu, el însuşi fiind doar un răspuns la acest cuvânt.