Monografia Fiducia și administrarea bunurilor altuia, reluand și dezvoltand unele studii și articole ale autorului pe aceste teme, nu iși propune o analiza exhaustiva și completa a celor doua instituții, ci, mai curand, avand in vedere specificul și formatul colecției in care apare, se dorește a fi doar o introducere in studiul acestora și un instrument util pentru cei care – doctrinari sau practicieni ai dreptului – doresc sa aprofundeze instituția fiduciei și/sau pe cea a administrarii bunurilor altuia.

Inițiativa introducerii fiduciei și a administrarii bunurilor altuia in dreptul civil roman este laudabila, dat fiind faptul ca ele s-au conturat și afirmat ca instituții de drept dinamice și foarte utile in dreptul contemporan, gasindu-și locul in cele mai moderne reglementari. Din pacate, distanța dintre intenția legiuitorului roman, laudabila, și rezultatul concret obținut prin textele adoptate este prea mare și transforma reglementarea romaneasca intr-una greu și rar aplicabila, spre deosebire de reglementarile care au inspirat-o.

Analiza fiecareia dintre instituțiile examinate este facuta distinct, prezentand specificul și individualitatea acestora, dar semnalandu-se, de fiecare data cand este cazul, legaturile dintre ele, intrepatrunderea reglementarii și influența reciproca, aspecte ce vin sa justifice, de altfel, abordarea ambelor instituții in prezenta lucrare.

Monografia nu scapa din vedere nici normele de drept internațional privat privind fiducia, evidențiind, pe de o parte, sursa de inspirație pentru textul de lege din Codul civil roman, Convenția de la Haga privind legea aplicabila trust-ului și recunoașterii acestuia din 1 iulie 1985, și, pe de alta parte, experiența altor sisteme de drept la intalnirea cu trust-ul.

Avand in vedere ca instanțele romane nu au avut inca oportunitatea sa creeze jurisprudența interna cu privire la cele doua instituții, o resursa valoroasa o reprezinta jurisprudența din sistemul de drept francez și din cel canadian (Québec), care a fost selectata, tradusa in limba romana și redata la finalul monografiei.

Tot la finalul monografiei sunt prezentate mai multe exemple, din practica notariala și avocațiala, de contracte de fiducie sau care conțin și clauze fiduciare, care, deși nu sunt ,,contracte model” sau ,,contracte tip” (ar fi și greu de alcatuit așa ceva avand in vedere diversitatea de nebanuit pe care o pot imbraca asemenea contracte), pot sluji ca punct de plecare pentru cei interesați in redactarea sau studierea unor asemenea acte juridice.