Sunt gînditori la care inteligenţa, dacă atinge un anumit prag de acuitate, capătă neapărat o tentă mizantropă. Din aceasta categorie face parte Horia Pătraşcu. E prea deştept ca să se complacă în iluzii cu privire la contemporani. De aceea nu-i cruţă, adminstrîndu-le porţii de luciditate maliţioasă. Are minuţia unui ceasornicar care îşi pune la bătaie toată iscusinţa retorică pentru a arăta că ceasul epocii e stricat. E profesorul care predă dezobişnuirea, năzuind ca elevii să se lepede de concepţiile aflate în vogă. Iată aşadar calităţile de căpătîi ale autorului: ofensivă dialectică sprijinită pe analiză minuţioasă, ochi sarcastic fără complezenţe tactice, imboldul de a sfida adevărurile definitive, şi un talent vădindu-se în expresia clară, a cărei concizie merge pînă la zgîrcenie expresivă.