La unu noiembrie tinerii urmau să vină să demareze lucrările, după ce-şi stingeau obligaţiile faţă de vechiul beneficiar.
Acum medita la decizia lui de-a pleca fără întoa¬rcere. A făcut-o şi nu-i era uşor. Relaţia lui cu Lone nu mai funcţio¬na. S-a gripat. Lucrurile au degenerat, Ten devenise in¬co¬mod, frustrat şi trist. Marginalizat. Nu era zi să nu-i facă re¬proşuri. Totul a mers prea departe. După ani şi luni de per¬sua¬dări incisive finalul fusese previzibil. Urma separarea definitivă, sau poate…, ce mai conta?
Simţea frigul de octombrie, temperatura scăzută. În ultima decadă a lunii timpul capricios, dacă nu plouă, se aş¬terne bruma, poleiul, chiar ninge uneori şi surprizele se de¬rulează. Afară s-a înserat. Ieşind din casă l-a salutat cin¬eva, dar n-a realizat cine. Oricum, dacă-l aborda individul, pro¬¬babil o cunoştinţă, inventa o explicaţie plauzibilă pentru ba¬gajul voluminos. Când şi-a pus geamantanele în port-bagaj, l-a cuprins tristeţea. S-a urcat la volan şi a rotit cheia-n contact. Mo¬torul a pornit, în timp ce ochii-i ex¬plorau cerul prin parbri¬zul fumuriu. Nu vedea stelele. Nebulozitate compactă îi ba¬ra vizualul. Luminile oraşului se difuzau în valuri confuze, irizând fundalul opac faţă de matinalul zilei, când pelicula neagră, sub mirajul răsăritului, îşi pierde substanţa. Deasupra, umbra norilor ermetiza totul. O nebulozitate abisală ca viaţa lui pierdu¬tă-n neant. Nu avea cum să fie binedispus. Nici nu putea. Un sentiment de pierdere îi domina fiinţa. Unde să se du¬că?