Practică fundamentală a oricărei vieţi religioase şi spirituale, postul a dispărut din creştinismul modern. Chiar monahismul, a cărui caracteristică era, pare să-l fi abandonat. Se spune că este imposibil pentru omul de azi să postească cum o făceau părinţii noştri. Este adevărat? Un călugăr benedictin, ducând o viaţ ă solitară, urmează orarul meselor trasat de sfântul Benedict în Regula sa. El constată că este un lucru uşor şi plăcut. Această formă tradiţională a postului este nu numai compatibilă cu munca, ci chiar propice oricărei activităţi; ea generează o stare fizică bună şi bucurie spirituală. Este sănătoasă pentru trup şi suflet. Lucrarea de faţă descrie acest “post regulat”. Un spiritualism neîntrupat şi o concepţie penală a postului au dezgustat puţin câte puţin poporul creştin de această experienţă de neînlocuit. Pentru a o redescoperi există un mijloc: “să iubim postul”, să-l vedem nu ca o pedeapsă, ci ca o eliberare