Nu este un secret faptul că fiecare copil trebuie educat ținându‑se cont de temperamentul, caracterul și capacitățile sale. Probabil că nu este foarte greu să‑l transformi într‑un mic rob în condițiile unei discipline de fier, dar va fi mult mai dificil să culegi pe termen lung roadele unei astfel de „educații”. Să nu se înșele părinții‑dictatori că vor reuși să cultive pe această cale în sufletul lui smerenia și ascultarea – mari virtuți creștinești! De fapt, ei riscă să facă din el un om nefericit sau chiar bolnav. La extrema cealaltă a educației este dra­gostea oarbă a părinților față de odrasla lor. Aceasta dezvoltă în copil neînfrânarea și egoismul, care atrag după sine boli duhovnicești, nu de puține ori și trupești. „Să le iertăm copi­ilor lipsa de seriozitate și neatenția, scrie Sfântul Teofan Zăvorâtul, dar nu răutatea și viclenia...”
Simțind dragostea, grija, blândețea părinților, copilul va împărtăși aceeași iubire prin faptă. Dacă părinții și‑au educat din pruncie fiii cu înțelepciune și discernământ, obișnuindu‑i cu un comportament atent și cu o atitudine binevoitoare față de oameni, ei vor perpetua acest model de comportament toată viața.
Cartea de faţă, preocupată de responsabilitatea deosebită a educării copiilor în tradiția Ortodoxiei, este un ghid în care va afla răspunsuri orice părinte interesat de sănătatea du­hovnicească și fizică a copiilor săi.