"Autorii despre care vorbesc in aceasta carte pot fi recunoscuti indata printr-un contur net al ideilor, printr-o dictiune a lor, printr-un demers ce se lasa urmarit in toate etapele sale. Fie ca se supun unui proiect analitic sau unuia sintetic, ei aduc lucrurile la o transparenta lamuritoare, edificatoare. Transparenta care, departe de a fi una simpla, tranzitiva, se vadeste a fi purtatoarea unei aure de reflexivitate – semn al implicarii, al investirii personale. Nimic nu este intamplator in scrisul lor, totul este articulat si motivat, respirand rigoare intelectuala si formala, fara ca viata sa lipseasca si fara ca multiplicitatea fiintei si a operei sa fie sacrificate unei omogenizari fortate a cunoasterii. Incongruenta, incalceala, intortocherea, flascul, malosul – toate aceste forme de improvizatie, neglijenta, confuzie ori lipsa de talent – de atatea ori suparatoare la lectura altor critici – unii dintre ei chiar importanti – sunt inlocuite aici de o limpiditate iradianta. Admir la criticii „mei” puterea de a face din exegezele lor acte clare si suverane. Ei pot fi oricand cititi pentru ei insisi, ca niste adevarati scriitori." - Mircea MARTIN

"Textele critice ale lui Mircea Martin mi-au dat intotdeauna (dar parca numai mie?) un sentiment de siguranta. Simti ca in ele nu e vorba niciodata de simple opinii, ci de certitudini intemeiate pe o indelungata reflectie si un bagaj cultural de certa apartenenta europeana. Putini critici romani de azi pot provoca acest sentiment stenic ca te afli in fata unui intelectual adevarat, care nu se joaca cu cuvintele, cu punctele de vedere sustinute, cu atat mai putin cu ideile. Scrisul sau inseamna aprofundare, revenire, nuantare si, dincolo de toate, placere, afinitate electiva." - Gheorghe CRACIUN, 1993