Trecerea timpului le-a oferit unora dintre aceste interviuri un statut mai aparte, intrucat povestitorii lor au plecat in lumea fara de dor. Altii au ajuns nume cunoscute ale folclorului, iar o alta parte au lasat folclorul pe un plan secund, iar altii au primit nume noi, dupa casatorie. Povestile sunt asa cum au fost surprinse in momentul intervievarii, de prin 2005 si pana prin 2010. La fel, artistii sunt si ei din diverse zone ale tarii, completand un tablou traditional, intregind oarecum o harta virtuala a Romaniei.
In conditiile in care ne plangem de repere, cartea de fata poate fi un manual, un referential, mai ales pentru cei care calca pe drumul deloc usor al pastratorului valorilor culturii traditionale, constientizand faptul ca artistul joaca rolul vectorului pentru creatia traditionala, el innobileaza cu vocea lui si face cantecul nemuritor, care la randul sau ii ofera aceeasi nemurire si artistului.
Ma gandesc cu ce emotii isi vor reciti protagonistii interviurilor povestile surprinse atunci. E ca si cum ai deschide o cutie a amintirilor, pentru ca totusi au trecut cativa ani buni de la realizare. Sper ca si cititorul avid de cunostinte sa se regaseasca in aceste pagini. Și mai marcheaza ceva aparitia acestei carti: implinirea a zece ani de emisiuni “Viata Satului Muresean”, la Televiziunea Tirgu Mures, acolo unde au participat majoritatea celor intervievati.
Și pentru ca drumul de la idei la fapte e uneori destul de anevoios, ma bucur ca atunci cand am pus problema realizarii cartii, pe langa cei apropiati si familie care m-au sustinut, o iubitoare de traditional si frumos, Victoria Oprea de la “Oprea Avicom” a fost printre primele care mi-a intins o mana, iar apoi a venit si randul Libris Editorial Brasov.
Lectura cu folos sa aveti!

Maria Butila: „Folclorul este cea mai de pret avutie pe care o poate avea un popor”

Maria Butila s-a nascut si a crescut in localitatea Filea, comuna Deda, pe Valea Muresului Superior, in mijloc de vara. Din acele locuri a cules tot ceea ce a reusit sufletul sa sedimenteze in anii copilariei, ca apoi gandurile frumoase, melodiile auzite si inspiratia Muresului sa fie transformate in melodii frumoase ce au ajuns de-a lungul timpului slagare populare. De numele Mariei se leaga melodii precum „Ceteruica, draga mi-i”, „Vai de mine lumea-mi trece” sau „Zice lumea ca-s de lume”. Prima caseta audio a imprimat-o in anul 1994, iar in iarna anului 2009 a realizat cel mai recent album „Zice lumea ca-s de lume”. Exista ceva in muzica si versurile acestor piese ce te face sa il asculti dintr-un capat in altul. Te poarta din casa parinteasca, pe ulita satului si departe in strainatatea trupului si a sufletului dar si calatoria prin timp. Un album cu cantece de joc si veselie dar si cantece ale caror versuri mascheaza in cuvinte bine mestesugite adevaruri uneori prea dure. Cred ca asta e si menirea artistului de a reusi sa transpuna realitati, imbracate frumos in versuri si ritmuri placute sufletului. Pe langa cariera artistica, Maria Butila este redactor de emisiuni radio – tv si contribuie la pastrarea valorilor traditionale romanesti.

Rep: Ce zona folclorica reprezentati si de unde incepe cantecul popular al Mariei Butila?

Maria Butila: Reprezint cu dragoste de oameni si cu responsabilitate deosebita, cantecul popular de pe Valea Muresului Superior. Am crescut leganata de aceste cantece, iar una dintre multele griji ale mamei mele era aceea de a-mi face cunoscut cantecul din toate zonele tarii. Astfel, dis-de-dimineata ma trezea cu programele de muzica populara difuzate de Radio Bucuresti, Timisoara, Iasi, Craiova, Tirgu Mures. Nici tata nu era indiferent la faptul ca fata lui cea mica are darul cantecului si de cate ori avea ocazia imi fredona cantece vechi.

Rep: Care ar fi principalele trasaturi care definesc cantecul zonei pe care o reprezentati?

Maria Butila: As zice ca ritmul cantecelor noastre de pe „Vale” este dat de raul Mures, care, cand mai domol, cand mai zglobiu isi continua cursul ducand cu el dorurile locuitorilor acestor plaiuri. Textele poarta amprenta oamenilor hotarati, aspri, harnici peste masura, frumosi si sugubeti. Ceea ce caracterizeaza zona etnofolclorica diferentiind-o de celelalte este „De-a lungul”, acel minunat joc de perechi, pe care il gasim doar aici.