Demonii sunt peste tot, ma avertiza ea. Stau ascunsi in intuneric de unde pandesc. Gata de atac. Pregatiti sa nimiceasca orice. Dar exista lucruri mai teribile decat acei demoni. Exista Diavolul, iar el este nemilos.
Jocelyn Dawn este o adolescenta de saptesprezece ani, putin cam paranoica. Bine, asa o considera toata lumea — in realitate, o creatura necunoscuta ii vorbeste si o indeamna sa faca lucruri rele. Se confrunta cu o multime de probleme la scoala ei, una dintre ele fiind chiar colegul ei de camera, un baiat nu tocmai prietenos. Problemele adolescentine trec pe locul secund cand ea descopera ca vocea misterioasa vrea din ce in ce mai mult de la ea, iar colegul ei de camera se dovedeste a fi mai mult decat o persoana enervanta. Oare va supravietui Jocelyn cruntului adevar? Sau se va lasa prada ispitelor oferite de acea entitate?

Fragment:

Nu m-ar rani niciodata.
Clipi des, nelamurit.
Cred ca nu stii despre ce vorbesc. Poate ca ti-a dat impresia ca nu te va rani, dar este crud si nemilos. Nici nu ai idee de ce este in stare sa faca! Crede-ma, il cunosc suficient de bine incat sa stiu.
Poate ca avea dreptate. Ei sunt frati.
Era greu de crezut ca Luc si Gabe erau frati, intr-un sens ciudat al cuvantului. In ciuda naturii sale indiferente si uneori teribil de enervante, Gabe era altruist si de-a lungul vremii a ajuns sa tina la mine la fel de mult ca si eu la el. In prezenta sa era totul mai mult decat relaxant, era o usurare. In comparatie cu el, Luc avea o flacara in el care tindea sa arda prea tare uneori. Era nechibzuit si arogant, inconjurandu-se cu ziduri inalte si imposibil de strapuns dar, in acelasi timp, dupa acele ziduri se afla ceva bun pentru care merita sa lupti.
Din momentul in care l-am intalnit am stiut ca era teribil de ranit si distrus, m-am confesat. Dar niciodata nu a fost rau cu mine sau cel putin nu intentionat. In ciuda a ceea ce crezi tu sau ceilalti, am ajuns sa-l inteleg...