Lucrarea Respingerea tuturor ereziilor, scrisa in secolul al III-lea d.H. reprezinta o sursa importanta de doctrine si idei asociate cu filosofia antica, astrologia, medicina, magia, gnosticismul, numerologia, hereziografia si chiar politica ecleziasta. Lucrarea lui Hipolit din Roma (170-235 d.Hr.) constituie o respingere sistematica a diferitilor eretici, incepand cu filosofii greci si romani si ajungand pana la gnostici. Respingerea tuturor ereziilor formuleaza astfel un raspuns la problema relatiei dintre teologie si filozofie, argumentul central al cartii fiind acela ca ereticii datoreaza mai mult filosofiei pagane decat revelatiei care rezida in Iisus Hristos – un argument care avea sa influenteze si sa contureze pozitia ulterioara a Bisericii in raport cu filosofia pagana si cu ereziile vremii.

Respingerea tuturor ereziilor este impartita in zece carti, dintre care opt au supravietuit mai mult sau mai putin intacte. Aceasta scriere trece in revista atat credinte pagane, cat si 33 de sisteme crestine gnostice considerate eretice, ceea ce o transforma intr-o importanta sursa de informatii cu privire la rivalii ortodoxiei catolice din vremea lui Hipolit din Roma. Autorul respinge sistematic doctrinele si practicile a diversi ghicitori si magi, precum si invataturile unor eretici ca Basilide, Marcion din Sinope, Noetus. In ciuda evidentei lipse de obiectivitate a autorului, pentru carturarii contemporani cu Hipolit din Roma Respingerea tuturor ereziilor a reprezentat si reprezinta o importanta sursa de informatii in diverse domenii. De asemenea, textul este o sursa pretioasa de invataturi pitagoreice si neopitagoreice, pe care Hipolit le pune adesea in legatura cu ereziile pe care le descrie.