Roman finalist la Man Booker International Prize

O întîmplare adevărată – unul după altul, atacurile leilor provoacă moartea locuitorilor unei regiuni îndepărtate din nordul Mozambicului – este pretextul lui Mia Couto pentru a scrie un roman surprinzător. Însă nu este vorba neapărat despre lei şi vînătoare, ci despre bărbaţi şi femei care trăiesc în condiţii extreme. După cum afirmă unul dintre personaje, „aici nu e nici poliţie, nici guvern, şi pînă şi Dumnezeu există doar cîteodată”. Iar Confesiunile leoaicei, prin versiunea lui Mariamar, o locuitoare din satul Kulumani, şi prin jurnalul lui Arcanjo Baleiro, vînătorul angajat să omoare leii, ne demonstrează cum războiul, foamea, superstiţiile pot transforma oamenii în animale sălbatice: „Viaţa te-a făcut neom: atît de mult te-au tratat ca pe un animal, încît chiar ai crezut că eşti un animal”. Pe acest fundal se construieşte şi se dezvoltă figura extraordinară a unei femei – Mariamar.

„Mia Couto dă la iveală o naraţiune în care acţionează forţe misterioase, supranaturale, în care umanitatea se înfruntă cu natura, bărbaţii cu femeile şi tradiţia cu modernitatea.” (Publishers Weekly)

„O parabolă a cruzimii umane şi a consecinţelor acesteia. Confesiunile leoaicei ne înfăţişează felul în care oamenii se pot transforma, la propriu şi la figurat, în animale, iar violenţa, odată înfăptuită, dobîndeşte o existenţă independentă şi implacabilă.” (The Boston Globe)

„O poveste complexă în care lumea spiritelor se materializează, animalele sînt controlate de oameni, iar strămoşii sînt temuţi pentru puterea lor de a distruge oraşe. Couto examinează ciocnirea dintre diferitele credinţe – fie ele tribale, aparţinînd islamului sau creştine – din Africa postcolonială, întreţesînd cu abilitate o critică la adresa patriarhatului puternic înrădăcinat.” (Kirkus Reviews)