„Aceste pagini mai ales sunt însă supuse legilor romanului; adevărul lor
adevărat este cel al romanului, nu al realităţii inspiratoare, sunt
pagini de roman, deci ficţiune, deci adevăr artistic şi astfel, numai
astfel pot fi considerate ca o oglindă necruţătoare a adevărului... Ar
trebui să subliniez faptul că, exceptând inventatul de mine declic
amoros, declanşat într-un moment de gol sufletesc în sufletul
Sculptorului, fiecare rând exprimă, cu o cruzime de oglindă veneţiană,
adevărul transfigurat în poveste, şi am simţit nevoia acestui adevăr, ca
şi când trebuia să plătesc tributul pe care îl cer răbdarea creştină şi
iertarea despovărată de resentimente.“
Dinu Săraru