Immanuel Kant poate fi considerat maestrul propriu-zis în fillosofia conceptual-constructivă, critică, revenirea la filosofia kantiană însemnând şi astăzi o exigenţă necondiţionată a qândirii. Căci „el vine de departe şi priveşte departe" (H. Birault). În acelaşi timp însă, Kant, cu scepticismul său oarecum mascat, predispune la o formă sau alta de erezie sau la luarea unei distanţe minime protectoare. Aceasta şi în sensul că cel puţin o parte dintre problernele deschise de Kant pot fi puse şi altfel. De aceea, unii dintre cei care au realizat operă filosofică în posteritatea lui Kant, precum Husserl, Heidegger şi Blaga, vor căuta să elaboreze termerul unei bune replici, dar nu pentru a dovedi solutia kantiană ca ineficientă, ci, pe de o parte, pentru a-i da o nouă extensiune, iar pe de altă parte, pentru a vedea cum, pornind de la Kant este posibilă o altfel de reconstrucţie filosofică a lumii omului.

„Cărtile - a spus odată poetul Jean Paul - sunt scrisori mai voluminoase adresate prietenilor" (cf. Peter Sloterdijk). Ele sunt născute din nevoia de a împărţi cu alţii ceva care prin împărţire nu se împuţinează, ci sporeşte. Scrierea de faţă se adresează prietenilor filosofiei, în acelaşi timp ea lansând o ademenire de la distanţă, spre descoperirea unui prieten necunoscut, din publicul larg, care ar putea încerca posibilitatea împrietenirii cu textul de faţă.