Sub titlul generic şi întrucâtva nedeterminat, Basme din Banat, cartea adună 25 de naratiuni folclorice înregistrate pe bandă magnetică în deceniul 1965 — 1975 şi obţinute ca răspuns la solicitarea de a se "povesti basme". Sunt texte care provin din 8 localităţi (Armeniş — Caraş-Severin, Belinţ — Timiş, Birchiş — Arad, Bodrog — Arad, Felnac — Arad,
Macovişte — Caraş-Severin, Sasca-Română — Caraş-Severin şi Secaş — Timiş), au fost relatate de 10 povestitori (Costa Buteală, Vasile Ciosa, Costa Covaci, Mileva Damian, Rusalin Dragomir, Ioan Hegeşan, Elena Radomir, Elena Siraulov şi doi necunoscuţi) şi au fost imprimate de 6 cercetători (Ovidiu Bîrlea, Vasile Tudor Creţu, Ioan L. Hedeşan, Gabriel
Manolescu, Mihai Pop şi Ion I. Popa).

Povestiri care s-au adresat odinioară adulţilor, aceste texte definesc o epocă postcanonică a speciei, o vârstă a acesteia în care basmul a rămas un cadru textual pe seama căruia, ca pe o canava, se pot produce reliefări tematice, prin reveniri şi omisiuni, dar mai ales prin lecturi retorice (intensificări, subminări, conexiuni diferite în raport cu canonul) şi mai ales
în care povestea se poate spune într-un dialog fertil cu realitatea.