De obicei, se dadea jos din pat pe la noua dimineata, chiar daca se trezea mult mai devreme. Statea intins pe spate, se uita la tavan si asculta cum blocul se umple de zgomot. Apa la toaleta era trasa mereu, usile erau trantite, linguritele se izbeau violent de peretii cestilor, vocile infundate isi adresau replici de neinteles. Oamenii se pregateau sa plece la lucru. Pentru el, urma o zi la fel de alba si de monotona ca tavanul pe care il privea.

Bogdan Varvari