„Nu m-osanditi voi, doamne, c-am iubit,
şi-am ars in mii de flacari, fara veste,
şi chinuri ma muscara, si tempeste,
şi timpul meu plangand l-am irosit.

De ce să-mi fie numele hulit?
Dac-am gresit, durerea totusi este;
nu-i ascutiti taiusurile-aceste;
amorul e in stare-abia ivit

— chiar fara noi Adonisi ori Vulcani,
si in prilejuri poate mai zgarcit —
mai aspru sa va lase-ndragostite,

si sa va soarba-n patimi, mai cumplit.
Feriti-va, voi doamne, peste ani,
sa fiti, ca mine, mai nefericite!"

(Sonetul XXIV)
Louise Labe (1526-1566)