Această carte încearcă să răspundă principalelor probleme care se ivesc în viața intimă sufletească a omului odată cu integrarea lui în mediul social și natural. Ea ne poate inspira în încercarea de a ne manifesta în modul cel mai autentic în planul exterior.

Numitorul comun al aspiraţiilor omeneşti nu poate fi aşa zisa fericire atinsă (este ea aşa vreodată?), ci numai şi numai ceea ce duce la fericire, activitatea care ne face fericiţi. Acest singur numitor comun, însă, este Creativitatea.
Orice bucurie de a trăi este totodată şi bucurie de a muri. Un optimism laş şi neghiob a hipnotizat atât de bine opinia publică din toate ţările, încât un imens număr de bărbaţi şi de femei se cred gata să renunţe la orice bucurie profundă, cu condiţia să nu apară nimic care ar putea să le tulbure acest optimism. Dacă renunţă în modul acesta la creativitate, omul e nevoit să idealizeze rutina. De unde şi idealul unei vieţi complet mecanizate în care totul merge ca pe roate.

Keyserling, Viaţa Intirnă (din capitolul Creativitate)