A fost odata ca niciodata, in miezul iernii, o regina care sedea la fereastra si cosea. Privind de la pervazul negru ca abanosul cum fulgii de nea cadeau din vazduh, se intepa in deget și trei picaturi de sange cazura pe zapada. Rosul acela se vedea atat de frumos pe albul stralucitor, incat isi zise in gand: Ah! Ce n-as da sa am un copil cu pielea alba ca zapada, cu buzele rosii ca sangele si cu parul negru ca abanosul!