Sceptic, solipsist, platonist, realist, logicist, anti-realist, formalist, intuiționist, constructivist etc., etc.... Wittgenstein a neglijat toate aceste etichete, curente, orientari, vizând deschis neajunsurile tuturora, reliefând punctele lor labe, fara sa adere explicit la vreuna din ele, caci nu în astfel de opțiuni consta filosofia autentica, libera, creatoare. Atunci cum sa-i spunem filosofiei sale? Nici logicista, nici formalista, nici holista? Poate fi o filosofie nici realista-nici antirealista? Daca logica elementara ne spune ca nu, filofia ne spune ca DA! Dar cum sa numim o astfel de filosofie? Pur si simplu, wittgensteiniana! Wittgenstein descopera și demasca supoziții și situații filosice non-necesare, ipotetice, false, gasindu-și propriul drum bântuit de puterea absurdului. Pe timp de razboi asumându-și o cunoaștere nesatisfacuta, iar pe timp de pace, inconsistenta jocurilor de limbaj. Un filosof antidogmatic, necanonic, inclasificabil. Wittgenstein! (Autorul)