Unii cred că rostul educaţiei formale este pregătirea tinerilor pentru adaptarea lor la permanentele schimb ă ri socio economico financiare ș i la diversele mode profesionale, iar al ţ ii cred c ă rostul acesteia este acela al reu ș itei la examenele ș i testările naţionale. Ne gândim foarte puţin (și foarte puţini) la stimularea curajului individual ca sens primordial al educaţiei. Este pe cât de curios, pe atât de surprinzător faptul că nu găsim în reţeaua conceptuală a știinţelor educaţiei curajul, ca necesară preocupare în formarea tinerelor genera ţ ii.

Credem însă că este momentul să avem în vedere această dimensiune a existenţei și comportamentului nostru, preocup â ndu ne de formarea unor persoane curajoase, î n m ă sur ă s ă fie ele î nsele capabile s ă î nfrunte demn provoc ă rile vie ţ ii. Este pe c â t de nobil, pe at â t de necesar s ă urm ă rim fortificarea î ncrederii î n capacitatea lor de a lupta deschis ș i principial cu problemele ei, î mpotriva obr ă zniciei, diletantismului, trivialit ăţ ii ș i arogan ţ ei ș i de a avea puterea să respingă impostura și să apere principiile sănătoase ale vieţii.

Gabriel Albu este profesor universitar doctor la Departamentul Știinţele Educaţiei al Facultăţii de Litere și Știinţe din cadrul Universităţii Petrol Gaze din Ploie ș ti. Este autor sau coautor al peste 20 de volume, dintre care: Grijile și îngrijorările profesorului (2013), Introducere într-o pedagogie a libertăţii (1998) și În căutarea educaţiei autentice (2002).