„Contribuția capitală a lui Brăiloiu este în domeniul metodologiei. Datorită lui, metoda de culegere a fost dusă pe culmi neatinse, marcând un pas hotărâtor în istoria folcloristicii europene. Exigențele tradiționale ale unei bune culegeri sunt mult lăsate în urmă prin înscrierea noilor coordonate ale faptului folcloric. Noutatea vine din surprinderea firelor care leagă cântecul popular de viața socială în totalitatea lor. […] În conferința... Metoda de cercetare folclorică, Brăiloiu înscrie și celelalte jaloane de căpetenie ale cercetării. Metoda, pe scurt caracterizată, «va fi într-o mică măsură istorică, într-o mare măsură comparativă». Culegerea va trebui subordonată principiului suprem al epuizării repertoriului. Ca atare, «culegem tot. Culegem pe de o parte toată muzica, și pe de altă parte toate faptele, toate informațiile, tot ce e câtuși de puțin în legătură cu muzica. Acest material nu va vedea probabil întreg lumina tiparului, dar pentru studiu avem nevoie de el». […] Acolo unde a lucrat Brăiloiu, brazda este adâncă, germinatoare de mlădițe care ajung pentru înfruptarea urmașilor” (Ovidiu Bîrlea, Istoria folcloristicii românești, Editura Enciclopedică Română, București, 1974, p. 511-527)