„In Creanga, fiecare roman se recunoaste ca atare, cu tot ce are mai de pret al lui. In Creanga, fiecare se simte crescut om intreg, la statul fiintei lui adevarate.

Vorbirea lui e graiul pe care simti c-ar trebui sa-l vorbesti, simtirea lui e simtirea cea dintai care te cuprinde, inainte de a te potrivi launtric altor calapoade sufletesti. Linistea lui, echilibrul lui intern, seninatatea in rezistenta impotriva incercarilor, gluma sunt insusirile romanului din balade si povesti. Prin Creanga, romanul intra in universalitate.“ (Mircea VULCANESCU)