Adevărul este că m-am născut de două ori, o dată în 1946, a doua oară în decembrie 1989. Iar memoriile mele din aceste pagini încep cu ziua cea mai scurtă dintre acestea două. 21 decembrie: e una dintre zilele în care, îmi amintesc foarte bine, încetasem să fiu doar al meu şi totuşi mă luam în stăpânire mai mult ca niciodată. (…) Desigur, povestirea vorbeşte despre mine. Ce am făcut sau n-am făcut şi de ce. (…)

Scopul nu este să aduc opiniei publice o versiune a mea, un fel de autojustificare. O asemenea încercare, chiar bine scrisă, nu m-a interesat şi prin urmare nu putea să mă motiveze. Interesant mi s-a părut să fiu nepărtinitor şi, deşi pasionat, să povestesc veridic. Recunosc, o grea misiune, autoasumată. Neadevăruri spuse cu intenţie vă asigur că nu veţi găsi. Interpretări din perspectiva timpului, fireşte că da. în fond, doresc ca oamenii să afle ce a fost şi să înţeleagă mai bine. Să mă judece, dar mai aproape de realitate, de fapte şi de idei reale. Vor fi totuşi cititori care să conteste povestea mea (lucru de care n-am cum să mă îndoiesc). îmi rămâne răspunderea pentru ce am scris şi deschiderea pentru un dialog nealterat ab initio de prejudecăţi. Scrierea mea adevereşte că e un timp pentru orice lucru şi pentru orice lucrare.

PETRE ROMAN