David Brooks este editor senior la The Weekly Standard, editor contri­butor la Newsweek și comentator la NPR și The NewsHour with Jim Lehrer. A fost reporter și editor la The Wall Street Journal. Articolele lui au apărut în New York Times, The Washington Post, The New Yorker, SmartMoney, The New Republic, Commentary și în alte publicații. În prezent trăiește în Washington, D.C.

B O E M + B O U R G E O I S = B O B O
N O U A E L I T Ă A S E C O L U L U I X X I.
C U M A A P Ă R U T ? Ș I D E U N D E ?

Un studiu briliant de sociologie comică, un sincer barometru al virtuții bazat pe inteligență subtilă, și nu pe statistici și principii teoretice.
Citești și te cutremuri! Îi recunoști pe toți cunoscuții și te recunoşti pe tine însuți! Cultura BOBO e pe val!

BOBO este noua elită pură, cu maniere fine și moravuri boeme, cu apetit pentru modernitate, confort și funcționalitate, al cărei statut se întemeiază pe inteligență și abilități personale – și nu pe moștenire genetică.

BOBO este noua clasă îndrăzneaţă, cu noi coduri sociale, care sintetizează autocontrolul burghez şi emanciparea boemă în serviciul performanţei.

Noi, elitele educate, ne înconjurăm de simbolurile unor vieți pe care am ales să nu le trăim. Suntem meritocrați foarte ocupați, dar achiziționăm lucruri care iradiază calmul preme­ritocratic. Ne îndreptăm spre viitor dotați cu Palm Pilots și celulare, dar ne înconjurăm de materiale primitive, arhaice și reacționare. Conștienți de vina proprie, ne recunoaștem pri­vilegiile, dar ne însușim artifacte ale celor mai puțin privilegiați. Asta nu pentru că suntem ipocriți. Este doar pentru că noi căutăm echilibrul. În ciuda abunden­ței, nu vrem să devenim materialiști. Şi ocupați fiind, nu vrem să pierdem din ochi valorile esențiale. Și așa se face că bântuim haotic prin magazine căutând accesoriile liniștii. Visăm să construim un cămin în care să ne găsim, în sfârșit, liniștea și relaxarea, un loc unde nu putem să fim urmăriți de ambiții.

Nu doar interesul nostru egoist ne îndeamnă la jaful cumpărăturilor. Noi dorim ca lucrurile materiale să fie punți care să ne permită să înfăptuim schimbări sociale pozitive. Selectăm din cataloage modele simple de rochii vaporoase. Când alegem tricouri din fibre organice naturale în perfectele tonuri de pământ (pentru a căror producere garantăm că nu au fost necesare experiențe pe animale), facem uz de puterea noastră de consumatori pentru a îmbunătăți cu altruism lumea. Mâncăm la restaurante care îi susțin pe cultivatorii de andive și frecventăm supermarketurile agreate de activiștii pentru apărarea persoanelor cu dimensiuni oversize. Ne-am pus cardurile Visa în slujba grijii pentru mediul înconjurător și am creat astfel consumerismul purificator. Și renunțăm la ele din aceleași motive. Iar unii membri ai clasei educate pot să-și clasifice prietenii în funcție de argumentele acestora pentru boicotarea distrugerii masive a tonului.

Membrii elitei educate se disting nu numai prin ceea ce cumpără, ci și prin modul în care cumpără. Oricine poate observa că, spre exemplu, într-o cafenea respectabilă aproape nimeni nu comandă doar o ceașcă de cafea. Ei bine, unul dintre ai noștri comandă un espresso dublu, jumătate decafeinizat, jumătate cu cafea, cafea Moca și încă puțin spațiu pentru lapte. Altul va comanda un Frappuccino cu migdale dintr-un amestec din Angola cu zahăr brut și un vârf de scorțișoară. Nu vom cere o bere. Vom cere una de la cele 16 000 de microfabrici de bere, croindu-ne drum printre un Winter Ale, Belgian Lager sau un anumit amestec de cereale. Grație influenței noastre, toate lucrurile care apar de obicei doar în câteva variante acum vin cel puțin în duzini: orez, lapte, roșii, ciuperci, sosuri iuți, pâine, fasole și chiar ice tea (acum există cel puțin 50 de arome marca Snapple).