Mihai Ignat s-a născut în 1967, la Braşov. Studii de licenţă, masterat şi doctorat la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti. Actualmente conferenţiar universitar la Facultatea de Litere a Universităţii „Transilvania” din Braşov. A debutat cu volumul colectiv Tablou de familie şi cu placheta Klein, în 1995. Au urmat volumele de poezie Eu, Klein spuse, Poeme în doi, kleinpoeme, Cangrena e un animal de casă, Klein spuse Klein, Klein reloaded şi Poate noaptea a şi-nceput. În 2004 debutează ca dramaturg, prin montarea piesei Crize la Radio BBC, Londra. Premiat al concursului Uniter, al concursului Naţional de Dramaturgie al Ministerului Culturii şi al concursului Teatrului de Comedie, cu numeroase montări în ţară şi (câteva) în străinătate, cu piese traduse în engleză, germană, cehă, polonă, rusă, bulgară, spaniolă şi greacă, a publicat volumele de teatru Patru cepe degerate, Crize, Meserii şi fundături, Black Sitcom, Patru piese într-un act,Fermoare, nasturi şi capseşiToţi privesc înainte.


Noul volum de teatru al dramaturgului Mihai Ignat e o adevărată provocare, in progress, atât pentru cititorul obișnuit, cât și, mai ales, pentru omul de teatru – fie el actor, regizor sau manager teatral. Autorul ne propune, de această dată, o culegere consistentă de monologuri, conținându-și fiecare propria istorie personală, propria devenire identitară, propria voce aparte, într-un carusel de stări de spirit ce amestecă ingenios umorul (voluntar-involuntar), fluxul incontrolabil al conștiinței, dramatismul, suspence-ul și chiar dimensiunea tragică a vieții de fiecare zi, a noastră ori a celui de lângă noi. Ce e fascinant la aceste povești măiestrite care se acumulează prin mărturisire e cameleonismul stilistic de rară extracție, care face ca fiecare dintre ele să pună în lumină o prezență umană încărcată de autenticitate, de fiecare dată cu alt chip, cu altă dinamică a gândirii, percepției, capacității de decizie. Adunate și rafinate în timp, după cum însuși autorul mărturisește, monologurile din Ei sunt printre noi sunt rodul unei experiențe teatrale directe, multistratificate și, nu mă îndoiesc, oferă un adevărat corn al abundenței pentru artiștii dornici să-și exploreze propriile puteri, atât în recitaluri dramatice, cât și în construcții de echipă. Fiindcă, da, omenetul ăsta pe cât de foșgăitor pe atât de limpede individualizabil e aici, cu noi, printre noi. Ori în noi înșine, adesea.

Miruna Runcan