Grigore Bãjenaru (1907-1986), prozator, fiul Anei (n. Grigoriade) si al lui Ion Popescu-Bãjenaru (institutor, publicist si autor de manuale scolare). Viitorul scriitor încheie cursul primar la o scoalã din Bucu­resti, frecventeazã apoi Liceul „Gh. Lazãr“, luând bacalaureatul în 1926. Licentiat în filosofie si litere. Sustine doctoratul în 1938. Debuteazã ca autor de basme; publicã si snoave, amintiri, povesti, versuri în diferite reviste atractive pentru cei mici.

*

„Povestitor «nãscut» [...], cultivã dezinvolt un aliaj de haz destins, bo­nom, vervã surâzãtoare ori ironie subversivã, iar ca revers, un gen de evocare agreabil, ce-i va atrage cititori fideli. Cartea care îi aduce recunoasterea e „Cismigiu et comp.“, o odisee de licean simpatic, sturlubatic premiant, aplaudat ori, dupã caz, temut de rivalii «lãzãristi», ire­zistibil umorist si mim. Amestec de lirism si de umor, de stil co­locvial si anecdoticã spumoasã, romanul din 1942, un best-seller pentru câteva promotii de adolescenti postbelici, a continuat sã fie editat (1946, 1947 s.u.)...“ (Academia Românã, Dictionarul general al Literaturii Române)