Lupta cu gândurile, cu patimile! Cât de neînţeleasă este ea pentru oamenii lumii acesteia, devotaţi slujirii trupului şi idolilor pământeşti! Totodată, această luptă – lupta interioară a omului cu sine însuşi, cu propriile neajunsuri şi slăbiciuni morale, cu gândurile rele, cu mişcările pătimaşe ale sufletului, cu ticăloşiile inimii, cu poftele trupului şi altele, ţine de datoria fiecărui creştin.

Toţi oamenii caută fericirea cu atâta împătimire şi nu înţeleg că această fericire nu este în afară, ci înăuntrul nostru, în curăţirea inimii de patimi, în înălţarea minţii, în luminarea sufletului, în eliberarea duhului de dorinţe trupeşti.

Această fericire se atinge tocmai prin lupta morală a omului cu el însuşi – lupta cu patimile. Însă cu propriile puteri omeneşti nu putem scăpa de robia puterilor rele. Trebuie să alergăm la Dumnezeu, la Biserica Lui şi la Sfintele Taine.