„Casă dulce casă!” Nu și pentru Jack Taylor.

Proaspăt întors din Londra, Jack e abordat de un individ misterios numit Coșarul. Cazul e unul neobișnuit: patru țigani căldărari au fost uciși cu brutalitate în Galway, dar nimeni nu vrea să miște vreun deget. Cei doi bat palma, dar Jack nu știe ce urmări cumplite, pentru el și nu numai, va avea înțelegerea lor. Pentru că victimele nu provin din comunitatea așezată, iar comunitatea așezată nu vrea să aibă nimic de-a face cu ele. Ba mai mult, chiar încurajează pe tăcute astfel de deznodăminte și pe cel care le prilejuiește…

Ken Bruen creează un personaj unic: dur, cinic, ursuz, dar sensibil la schimbările societății în care trăiește și la nedreptățile care se petrec în ea. Chiar dacă îi ia peste picior pe alții, nu se cruță nici pe sine însuși. Umorul, (auto)ironia cărțile și muzica reprezintă pentru el singurele moduri de a evada dintr-o lume pe care el nu o mai vrea, dar de care riscă să fie înghițit.