Erau însă acolo lucrușoarele pe care, în momente de comună efuziune, le cumpăraseră împreună: cele două broscuțe țestoase de jad, verde, ea, și roșu, el, cele două boluri de ceai, pictate cu dragoni negri pe albul porțelanului și cu pereții atât de fini, încât nu băuseră decât o singură dată din ele, de teamă să nu se spargă la spălat, și o busolă chinezească. E adevărat, apăruseră și lucruri noi. Despre cele pe care Dana le găsea îi povestea. Dar nu îi povestise nimic despre cele două perechi de broscuțe și de rățuște, care probabil aparțineau perioadei Claude, și despre un elefănțel dintr-o piatră semiprețioasă neagră, care apăruse de câtva timp.
* * *
Aurel Codoban a debutat cu proză în revista Tribuna (1969). Este eseist și filosof specializat în structuralismul francez, semiologie, hermeneutică (cu accent pe hermeneutica relațiilor interpersonale – dorință, alteritate și iubire) și filosofia religiilor (modele ontologice religioase și filosofice, răul și gnoza postmodernă). Ține cursuri și conduce doctorate la Universitatea Babeș-Bolyai, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” și Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca. Este autorul lucrărilor Repere şi prefigurări (1982); Structura semiologică a structuralismului (1984, teză de doctorat); Filosofia ca gen literar (1992); Introducere în filosofie (1998); Sacru şi ontofanie. Pentru o nouă filosofie a religiilor (1998, carte distinsă cu Premiul Academiei Române); Semn şi interpretare. O introducere postmodernă în semiologie şi hermeneutică (2001, carte distinsă cu Premiul fundației culturale „Dacia”); Amurgul iubirii. De la iubirea pasiune la comunicarea corporală (2004, carte distinsă cu Premiul Universității Babeș-Bolyai); Imperiul Comunicării. Corp, imagine şi relaţionare (2011). De la începutul anilor 2000 s-a impus ca specialist în teoria critică a comunicării, comunicare interpersonală și de gen, fiind recunoscut la nivelul diferitelor instituții (juridice), ONG și mass-media. Este coautor (împreună cu Manfred Frank, Günter Figal, Claude Karnoouh, Matei Călinescu) al volumului Postmodernismul. Deschideri filosofice (1995) și traducător (din germană) al volumelor Peter Sloterdijk, Dispreţuirea maselor (2002); Vilém Flusser, Pentru o filosofie a fotografiei (2003); Boris Groys, Despre nou. Eseu de economie culturală (2003). Distins cu numeroase premii naționale și internaționale, în 2009 a fost omagiat în volumul Comunicarea construieşte realitatea. Aurel Codoban la 60 de ani. Romanul Jurnalul Amurgului iubirii reprezintă volumul de debut în proză al autorului