Cam așa era, de fapt, și Andrei Gheorghe: „ușor de urât” dar teribil de „încântător”, haios, nebun, vizionar, pe alocuri chiar genial, adesea surprinzător, detestabil pentru unii și fascinant pentru alții, un amestec inconfundabil de trăsături contradictorii, din care nu lipsea nimic din ce e omenesc, într-o paradigmă confuzantă, parcurgând toate treptele de la „abject” la „sublim”.

Andrei Gheorghe era un tip direct, spumos, profund autoironic: când m-a văzut în poarta casei, a început să râdă: „Ce-i, bă, acum, că m-am dat la fund, crezi c-am intrat în ceasul morții?! Ai venit să-mi scrii biografia?!”.

19 martie 2018: o moarte ciudată pe care nu o anunța nimic și un… câine fioros, ușor de urât, dar absolut fermecător

„Russian Style”: o poveste de iubire pe Donul liniștit. „Romanian Style”: o poveste de supraviețuire pe Dâmbovița mocirloasă

Andrei Gheorghe în intimitatea celor patru pereți de acasă: un altfel de om și, totuși, la fel de provocator

O fiară mediatică și un „orgasm necuviincios şi nesfârşit şi încântător”: killer de radio, inchizitor de televiziune, un om care nu se temea de scandaluri, ba chiar le provoca!

În loc de Epilog: …Cel care nu ar fi vrut niciodată să fie lăudat după moarte!