În după-amiaza zilei de 10 mai 1996, Jon Krakauer a ajuns pe vârful Everest. Nu mai dormise de cincizeci și șapte de ore și suferea din cauza lipsei de oxigen. Când a început periculoasa coborâre de la 8848 de metri (aproape aceeași altitudine la care zboară un avion Airbus), alți douăzeci de alpiniști continuau cu încăpățânare să urce, fără să-și dea seama că deasupra lor cerul se înnorase îngrijorător...

„Munții se urcă nu doar cu pioleți și colțari, ceea ce putem avea cu toții, ci mai ales cu smerenie.“ (Alex Găvan, alpinist)