„Cu aproape zece ani în urmă propuneam în cadrul programului masteral de etică aplicată a Facultăţii de filosofie din Universitatea bucureşteană un curs cu titlul „Managementul eticii în organizaţii”. Mi s-a spus că nu există aşa ceva, că de management se ocupă profesorii de la ASE, nu filosofii. M-am dus repede la internet ca să caut sintagma „managementul eticii”: într-adevăr, nu exista. Eu aveam, totuşi, două cărţi în engleză cu titlul acesta (şi mii de apariţii pe internet ale sintagmei în limba engleză: ethics management) din care rezulta că în S.U.A., Australia şi în alte ţări, managementul eticii era un instrument utilizat deja de câţiva ani şi aflat în plină expansiune. E vorba de cartea lui D. Menzel – Ethics Management for Public Administrators şi de cea a lui M. Kaptein – Ethics Management. Auditing and Developping the Ethical Content of Organizations, prima centrată pe conţinutul managementului eticii şi pe aplicarea lui în administraţia americană, de la guvern la primării, a doua pe auditul etic şi metodele de construcţie a unor organizaţii morale sau integre. Atunci am scris prima carte în limba română pe tema „Managementul eticii în organizaţii”, cu accent pe metodele de decizie etică. Cursul s-a ţinut, dar sub un alt titlu.

Managementul eticii este o nouă disciplină şi o nouă meserie care se ocupă de inventarea unor metode şi structuri instituţionale care să facă dintr-o firmă o firmă morală, adică o firmă în care angajaţii să acţioneze moral, respectând regulile unui cod etic creat de ei înşişi şi ajutaţi de alte structuri care urmăresc impunerea codului etic, îmbunătăţirea lui continuă, educaţia morală în spiritul standardelor morale ale instituţiei, crearea unui climat instituţional favorabil eticii, avizarea etică a proiectelor de cercetare etc. Intervenţia moralizatoare apare la început, cu scop preventiv, nu după comiterea faptelor, cu rol punitiv.”

Prof. dr. Valentin Mureşan

Universitatea din Bucureşti