În cartea de faţă, Sadhu Arunachala evocă întâmplări petrecute în prezenÅ£a lui Bhagavan la care autorul însuÅŸi a fost martor, însă numai pe acelea care, în cea mai mare parte a lor, nu fuseseră consemnate anterior în alte cărÅ£i. În felul acesta "Amintirile unui sadhu" despre Ramana Maharshi caută să completeze publicaÅ£iile anterioare.

E inutil să menÈ›ionăm că Sadhu (autorul) redă faptele cu extremă acurateÅ£e ÅŸi respect pentru adevăr, ceea ce face ca apariÅ£ia acestei cărÅ£i să fie aplaudată în egală măsură ÅŸi de devoÅ£ii lui Bhagavan ÅŸi de mulÅ£i alÅ£ii.

Sadhu Arunachala, rezident la Sri Ramanasramam, Tiruvannamalai, este cu certitudine un bun exemplu de devoÅ£iune perfectă faţă de Bhagavan Sri Ramana Maharshi. Numele ÅŸi faima lui Bhagavan Sri Ramana l-au purtat din Anglia până în India ÅŸi, odată sosit la lăcaÅŸul suprem al lui Bhagavan, nu l-a mai părăsit niciodată.

Este aÅŸadar foarte firesc ca el să aibă multe să ne povestească, nu numai despre Bhagavan ÅŸi învăţăturile sale, ci ÅŸi despre nenumărate alte întâmplări petrecute în prezenÅ£a lui Bhagavan.

"Să încerc să descriu acum primele mele impresii ale celor dintâi momente în care m-am aflat în prezenÈ›a lui Bhagavan, e un demers dificil. Am simÈ›it pacea extraordinară a prezenÈ›ei sale, bunăvoinÈ›a, graÈ›ia lui. Nu am simÅ£it ca ÅŸi cum atunci l-aÅŸ fi întâlnit pentru prima oară. Era ca ÅŸi cum l-aÅŸ fi cunoscut dintotdeauna. Nu am avut nici măcar senzaÅ£ia reluării unei legături cu o cunoÅŸtință veche. El fusese acolo dintotdeauna, deÅŸi eu nu fusesem conÅŸtient de asta la momentul respectiv. Acum ÅŸtiam.

... el era ca o oglindă ce părea să ne reflecte propriile simțăminte. Dacă erai reticent ori vădeai o veneraţie excesivă, el părea să fie distant şi rezervat, pe de altă parte, dacă răspundeai firesc şi cu naturalețe iubirii atotcuprinzătoare a prezenței sale, atunci el te trata ca pe unul de-ai săi.

NenumăraÈ›i oameni l-au identificat pe Bhagavan cu Dakshinamurti, gurul tăcut. Nu a fost atât de taciturn pe cât au afirmat-o unii, însă atunci când le vorbea discipolilor săi în inima lor, o făcea prin tăcere profundă. Oamenii veneau la el frământaÈ›i de îndoieli È™i după ce ÅŸedeau o vreme în prezenÅ£a lui, plecau fără a fi pus o singură întrebare, cu toate nedumeririle clarificate. El însuÅŸi a afirmat: „Tăcerea este cea mai bună upadesa, care este însă potrivită doar pentru discipolii avansaÅ£i; nu toÅ£i sunt capabili să îÅŸi tragă deplină inspiraÅ£ie din ea, de aceea se recurge la cuvinte pentru a explica Adevărul. Adevărul este însă dincolo de cuvinte. Nu poate fi explicat.

Bhagavan a avut, cu siguranţă, un mesaj pentru Occident, unde era mult apreciat. Argumentările pur raÅ£ionaliste ÅŸi lipsa oricărui sentimentalism în învăţăturile sale constituiau o mare atracÅ£ie. Nu Å£inea niciodată predici, nici nu decreta ori impunea regulamente, ci se rezuma întotdeauna la îndreptarea căutătorului asupra sa însuÅŸi, subliniind că totul depindea în întregime de el, gurul neputând decât să indice ÅŸi să ghideze, nimeni altcineva neputând conferi altcuiva Realizarea Sinelui.

Bhagavan mi-a explicat odată că gândurile ne vin sub formă de impulsuri intermitente ce se succed cu o viteză fulgerătoare şi că niciun gând nu e continuu. Este analog unui ciclu de curent alternativ atât de rapid încât pare continuu, la fel ca lumina electrică emanată de un bec. Dacă doar am putea să ne concentrăm mai degrabă asupra intervalului dintre gânduri decât asupra gândurilor însele şi iată, asta e Realizarea Sinelui.

... presupunând că te-ai debarasat de cea mai mare parte a vasanelor, cum apare de fapt realizarea? Referitor la această întrebare de dobândire a realizării Sinelui, Bhagavan mi-a mărturisit că o persoană care meditează în mod regulat, în fazele incipiente va intra de regulă într-o transă care va dura probabil vreo 30 de minute, iar dacă va continua cu practica corectă a tapas-ului, acest gen de samadhi va deveni mai frecvent. Atât de transportat de ea va fi, încât nu va mai fi în stare să se gândească la nimic altceva decât cum să se retragă în vreun ungher liniÅŸtit unde să poată medita nestingherit. ÎÅŸi va pierde interesul în orice altceva până ce nu se va fi stabilizat în Sine, când niciun fel de meditaÅ£ie nu va mai fi necesară. Atunci v-a fi dobândit sahaja samadhi sau starea sa naturală.

Ideea că totul este în minte ÅŸi că mintea este un simplu fenomen pasager a fost încontinuu accentuată de Bhagavan. „Cine este cel din spatele minÅ£ii?”, întreba el în repetate rânduri. „Descoperă-l pe acela ÅŸi mintea însăşi va dispărea în mod automat.” Pentru a o face trebuie să cauÅ£i fără încetare sursa eului prin investigaÅ£ia „Cine sunt eu?” DeÅŸi în realitate învăţătura lui Bhagavan este de o mare claritate, demersul acesta este adesea greÅŸit înÅ£eles. În această căutare nu trebuie să cauÅ£i un Eu absolut, transcendental,
ci egoul însuÅŸi ÅŸi punctul din care acesta îÅŸi face apariÅ£ia. Descoperă asta ÅŸi egoul se va nărui de la sine ÅŸi atunci vei ÅŸti că nu există nimic altceva decât Sinele. Demersul este
analog parcurgerii albiei unui râu în sens invers, înapoi printre dealuri către izvorul său, iar odată ajuns în punctul din care izvorăşte, firul de apă însuÅŸi încetează să existe.
Izvorul, mintea, egoul sunt una ÅŸi aceeaÈ™i ÅŸi nu pot exista una fără alta. Mintea nu poate cunoaÅŸte Sinele, căci cum ar putea ea cunoaÅŸte ceea ce rezidă dincolo de ea însăşi?

Într-o zi, când cineva vorbea de făcut una sau alta, Bhagavan a întrebat: „De ce crezi că tu eÅŸti autorul faptelor tale? În asta constă tot necazul. E complet absurd, la fel cum este evident tuturora că Eul nu face nimic. Numai corpul este acela care acÈ›ionează, Eul este întotdeauna martorul. Noi ne identificăm până într-atât cu gândurile ÅŸi cu acÈ›iunile noastre încât afirmăm fără încetare «Eu am făcut una sau alta», când de fapt «Eu» nu am făcut absolut nimic. Concentrează-te asupra a fi martorul, ÅŸi lasă lucrurile să-È™i urmeze cursul,
ele vor continua oricum, nu le poÈ›i împiedica.” Tocmai asta e ideea! Lucrurile vor continua oricum, dar Bhagavan ne-a învățat că deÅŸi nu stă în puterea noastră să le oprim, avem în schimb capacitatea de a le putea observa dintr-un punct de vedere detaÅŸat, ca martor ÅŸi nu ca făptuitor. Acesta este scopul vieÈ›ii, iar sadhana exact în asta constă."

Introducere
Cuvânt înainte
Prolog
Amintiri despre Ramana Maharshi
Epilog
Glosar