Actriță româncă, iubirea neîmpărtășită a Regelui Ferdinand, devenită, apoi, prin căsătorie Contesa De Foy, a absolvit cu brio Conservatorul de Artă Dramatică din București și a fost angajată la Teatrul Național, unde i s-au dat încă de la începutul carierei sale roluri principale. Întemeiază Teatrele „Mic” și „Excelsior”, împreună cu actorii Ion Manolescu și respectiv Ion Iancovescu.

Louis Verneuil, care va scrie mai târziu special pentru Elvira Popescu numeroase piese de teatru, a angajat-o pentru prima dată în 1923 la Teatrul „de la Michodière” din Paris – printr-o întâmplare, protagonista titulară fiind bolnavă – în rolul principal din piesa Ma Cousine de Varsovie, în care a debutat cu un succes extraordinar, deși nu stapânea perfect limba franceză. Aproape instantaneu, L'accent d'Elvira Popescu a devenit proverbial. Critica a elogiat-o , supranumindu-o Reine du Boulevard, Notre Dame du Théâtre, Monstre Sacré"etc.

Cariera teatrală a Elvirei Popescu a durat neîntrerupt timp de 65 de ani. Piesele în care era protagonistă țineau afișele cu anii, unele dintre ele depășind 2.000 de spectacole.

La o vârstă foarte înaintată, fără să-și piardă farmecul, a continuat să țină un salon deschis în apartamentul său din Avenue Foch, frecventat de toată protipendada Parisului. Guy de Rothschild, Jacques Chirac, Pierre Cardin, Valéry Giscard d'Estaing se numărau printre cei care o priveau și o ascultau fermecați.

A fost distinsă cu Premiul Molière pentru cea mai bună actriță și de două ori cu ordinul Legiunea de Onoare.

* Mai populară, cândva, decât Greta Garbo
* Visul imposibil al Regelui Ferdinand
* Înaintea lui Ionesco a fost Popesco. Înaintea scenei franceze a fost filmul românesc mut
* Între Rotschild și Ceaușescu, un destin făurit pe scena și în budoar de un „om de afaceri în fustă”
* Leny Caler vs. Elvira Popescu sau de la Camil Petrescu la Mihail Sebastian și de la Fernandel la Alain Delon
* Magia Parisului unei românce fenomenale
* Monumentul funerar al unei contese din cimitirul Père-Lachaise