Când Italia intră în Primul Război Mondial, la 23 mai 1915, lui Benito Mussolini i se împlineşte un vis. Era redactor-şef la cotidianul Il Popolo d’Italia (primul număr apăruse la 15 noiembrie 1914), ziarul intervenţionist cel mai virulent din Italia şi cel mai bine scris (în primul rând prin forţa combativă a redactorului său şef). Mussolini cere să plece voluntar în război. Este refuzat la infanterie, dar la 31 august 1915 este primit ca simplu soldat la Regimentul 11 Bersalieri. La 13 septembrie pleacă pe front, unde şi rămâne până în februarie 1917. Între decembrie 1915 şi 13 februarie 1917, ţine un jurnal de front publicat atunci de Il Popolo d’Italia şi reluat de Flamarion cu titlul Mon journal de guerre, în 1935. Este acest jurnal pe care îl reia acum în limba română Andrei Căpuşan, un istoric pasionat şi inventiv. Excelentă idee! Mussolini este relativ puţin cunoscut în România. Şi mai ales ca un personaj contradictoriu (cum a şi fost) şi drept politicianul european care, alături de Adolf Hitler, prin contele Ciano, ministrul său de externe, a încurajat revizionismul maghiar, semnând Dictatul de la Viena. Un act care, s-o recunoaştem, a influenţat decisiv imaginea lui Mussolini în opinia publică românească, făcând uitat, de pildă, faptul că acelaşi Mussolini a fost acela care, în ianuarie 1933, inaugura noul sediu al Academiei Române de la Roma. (Ion Bulei)