Liviu Radu (20 noiembrie 1948 – 17 octombrie 2015) a absolvit Facultatea de Automatică a Institutului Politehnic București, secția calculatoare.

A debutat cu povestirea „Faţa reală a planetei Marte” în revista Quasar nr. 5/1992. A publicat proză scurtă, romane, recenzii, eseuri.

A tradus peste 40 de cărți. A obţinut numeroase premii, printre care: Premiul Vladimir Colin (2000), Premiul Ion Hobana (2010), Marele premiu Seniorii Imaginației (2011), Premiul Galileo pentru întreaga activitate (2012), Premiul Convenției Europene de SF (2000, Gdansk, Polonia).

Este prezent în antologiile: Nemira ’96, Plaja nudiștilor (1999), Don Quijote, prostituata şi alte personaje (2000), Timpul eroilor (2001), România SF 2001, Alte lumi, alte legende (2002), AtelierKult: povestiri fantastice (2005), Millennium 1 (2009), Millennium 2: șase ani de ficțiuni (2009), Dansând pe Marte și alte povestiri fantastice (2009), Alte țărmuri (2009), Pangaia (2010), Venus (2011), Călătorii în timp (2013), Best of: proza scurtă a anilor 2000 (2013), Xenos. Contact între civilizații (2014), Best of Mystery & Horror (2014), Argos Doi (2015), Galaxis. Noua operă spațială (2016).