Intenţionez să surprind în această carte starea deosebită în care se află potenţialul explicativ al Economiei pentru a înţelege nemulţumirile care se acumulează la adresa rostului ei în momente critice. Precizez chiar din introducere zonele deficitare ale edificiului conceptual, încerc să mă asigur, în prima parte, că sunt înţelese slăbiciunile şi rateurile epistemice şi, în a doua parte, că tendinţele ce se conturează drept reproiectare con­ceptuală dau soluţii la nevoia restabilirii Stării-de-Bine a societăţii grav afectată de conceptele care au favorizat criza. Am optat să preiau ca Addenda un studiu anterior, cu scopul de a radiografia sechelele moşte­nite de Economie de la maladiile primilor ei ani de existenţă.

Ce urmează are şi forma unei pledoarii pentru viziune şi perspectivă reînnoite în Economie; o ple­doarie pentru ca primenirea viziunii, perspectiva în care ea se structurează, să readucă Economia în familia ştiinţelor socioumane, iar acţiunea economică să se întoarcă la uneltele şi scopurile de bază. Am încercat să reabilitez termeni şi concepte, adesea metafore, care să reîncarce Economia cu sensibilitate şi fineţe de ştiinţă socioumană. Am prezentat în alt loc (Dinu, 2014), rolul pe care-l au metaforele în modelele de gândire. E limpede că reproiectarea conceptuală a Economiei presupune ca unele metafore să se lase dislocate, iar metodele influenţate de ele să fie înlo­cuite, dacă nu să fie adaptate/adecvate la contexte schimbate, inclusiv de sensibilităţile teoretice modi­ficate, ca şi de refacerea coerenţei acestei ştiinţe cu obiectul ei de studiu.

În această carte păstrez convingerea că, bună­oară, peisajul, ca metaforă tutelară, iar nu meca­nismul, surprinde mai corect, şi în egală măsură sugestiv, obiectul Economiei.