Monografia oferă o analiză a literaturii istorice despre Basarabia şi, parţial, despre Transnistria. Autorul evidenţiază aspectele teoretice principale ale cercetării istorice şi face o caracterizare a studiilor istoriografice. Totodată, sînt clasificate şi apreciate categoriile de bază ale izvoarelor istorice. Volumul evaluează în acelaşi timp stadiul la care a ajuns cercetarea istorică basarabeană în scrierea sintezelor istorice şi a „istoriilor totale“. Pentru prima dată este propusă o nouă temă pentru istoriografie: cultura scrisului istoric.

Printre preocupările speciale ale autorului trebuie menţionate următoarele aspecte ale textelor istorice de ieri şi de azi: orientarea propagandistică a istoriografiei moldoveneşti din perioada sovietică; reiterarea aceluiaşi fenomen în istoriografia rusă contemporană; gradul de cunoaştere a istoriei Basarabiei în Occident; constituirea noii istoriografii basarabene în ultimii 15 ani; crearea unei noi concepţii privind orientarea didactică fundamentală în procesul de predare-învăţare a istoriei în Republica Moldova; fenomenele falsificării şi vulgarizării istoriei; popularizarea cunoştinţelor istorice. Volumul are şi un evident caracter polemic, istoricul luînd distanţă faţă de anumiţi autori, care, din varii motive, au prezentat distorsionat mai multe fenomene din istoria ţinutului sau din istoria românilor în general.
Oferind o imagine de ansamblu asupra literaturii istorice despre Moldova de Răsărit, cartea poate fi folosită în calitate de manual la studierea disciplinelor cu caracter istoriografic, în speţă, la facultăţile de istorie, dar şi în cadrul altor materii de curs.

Academicianul Alexandru Zub subliniază în prefaţă că istoricul Ion Ţurcanu este „o personalitate al cărei nume s-a impus de mult în viaţa socială a lumii est-prutene, distingîndu-se atît prin contribuţiile istoriografice, cît şi prin demersurile de ordin cultural şi politic“.