*una dintre lucrările câștigătoare ale concursului PUBLICARE TEZE DE DOCTORAT, lansat de Editura MEGA.

„Știința modernă nu constă într-o colecție definitivă de date și fapte. Mai degrabă, ea a luat forma unei activități care a făcut din producerea continuă a unor noi explicații cu privire la felul în care funcționează lumea obiectivul ei principal. Dezvoltarea științei a stimulat în acest fel progresul continuu al ultimelor secole.
Din aceste motive ea poate fi considerată una din componentele fundamentale ale civilizației occidentale.
Prin activitatea luminată a unei părți a elitelor sale, Țările Române au intrat în secolul XIX în contact din ce în ce mai susținut cu această civilizația și cu variatele ei manifestări. Preluarea științei moderne, cu tot ceea ce i-a fost caracteristic (exercitarea rațiunii în activitatea de cercetare a naturii, aranjamente instituționale care să facă posibilă criticarea și diseminarea cercetărilor, perfecționarea continuă a tehnologiilor) a devenit o modalitate prin care acestea se puteau occidentaliza.
Miza nu a fost reprezentată așadar doar de simpla introducere a unor cunoștințe, ci de dezvoltarea acelor mecanisme care să facă posibilă dezvoltarea continuă a cunoașterii.
Această lucrare analizează unele din mijloacele prin care acest proces a avut loc între mijlocul secolului XIX și începutul celui de-al XX-lea: popularizarea, înființarea unor instituții științifice, preluarea, discutarea și dezvoltarea teoriilor științifice moderne. ”

Cuprins

Introducere 1

Capitolul I. O privire generală asupra ştiinţei moderne 19

I.1 Revoluţia ştiinţifică şi emergenţa ştiinţei moderne 19

I.2 Ştiinţa în Secolul Luminilor 34

I.3 Epoca progresului: ştiinţa în secolul XIX 40

Capitolul II. O istorie a ştiinţei româneşti în secolul XVIII şi prima jumătate a secolului XIX 48

II.1 Evoluţia spiritului ştiinţific în epoca fanarioţilor 48

II.2 Reorientarea spre Occident: o istorie a ştiinţei româneşti în perioada 1821-1860 69

II.2.1 Societatea de medici şi naturalişti din Iaşi (1833) 88

Capitolul III. Prima generaţie a oamenilor de ştiinţă români şi activitatea acesteia 100

III.1 O primă generaţie a oamenilor de ştiinţă români 100

III.2 Popularizarea ştiinţelor 103 III.2.1 Revista ,,Natura” (1862-1865) 105

III.2.2 ,,Revista română pentru sciinţe, litere şi arte” (1861-1863) 116

III.2.3 ,,Tranzacţiuni literare şi ştiinţifice” (1872-1873) 126 III.2.4 ,,Revista Sciinţifică” (1870-1880) 128 III.3 Difuzarea unor noi concepţii ştiinţifice şi filozofice 155

III.3.1 Pozitivismul 156

III.3.2 Materialismul şi spiritualismul 168

III.3.3 Apariţia unei noi tensiuni: ştiinţa şi religia 170

III. 4 O personalitate exemplară a ştiinţei româneşti în secolul

XIX: Emanoil Bacaloglu (1830-1891) 173

Capitolul IV. Mecanismele instituţionalizării ştiinţei româneşti: societăţi şi asociaţii ştiinţifice 184

IV.1 Societăţile ştiinţifice: funcţii şi importanţă 184

IV.2 Societatea Română de Ştiinţe (1862) 192

IV.3 Societatea de ştiinţe naturale din Bucureşti (1864) 199

IV.4 Societatea ,,Ateneul Român” (1865) 205 IV.5 Societatea de ştiinţe fizico-naturale (1868) 207

IV.6 ,,Secţiunea ştiinţifică” a Academiei Române (1872) 213

IV.6.1 Activitatea 222

IV.6.2 Imaginea ştiinţei 235

IV.6.3 Concursuri şi premii 239

IV.6.4 Participarea la congrese şi misiuni ştiinţifice internaţionale 245

IV.7 Societatea de ştiinţe fizice (fizica, chimia, mineralogia) (1890) 251

IV.7.1 Organizarea 251

IV.7.2 Activitatea 259

IV.7.3 Filozofia şi conceptele difuzate de societate în spaţiul public 284

IV.8 Asociaţiunea română pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor (1902) 291

IV.8.1 ,,Asociaţiile pentru înaintarea ştiinţei”, un model european de organizare ştiinţifică 292

IV.8.2 Organizarea 297

IV.8.3 Ideile şi conceptele diseminate în spaţiul public 302

IV.8.4 Activitatea 313

IV.8.5 Expoziţia ştiinţifică din anul 1903 315

Capitolul V. Aspecte particulare ale evoluţiei ştiinţei româneşti la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. Evoluţia Universităţilor. Naţionalizarea ştiinţei 320

V.1 Evoluţia Universităţilor 320 V.2 Ştiinţa şi politica: discursul privitor la naţionalizarea ştiinţei 330

Capitolul VI. O nouă paradigmă de cercetare a naturii: receptarea darwinismului 341

VI.1 Primele reacţii cu privire la darwinism: revista ,,Natura” şi Dimitrie Ananescu 343

VI.2 Reacţii din partea oamenilor de cultură: Bogdan Petriceicu Haşdeu, George Bariţ şi Ion Ghica 351

VI.2.1 Bogdan Petriceicu Haşdeu şi ,,selecţia providenţială” 351

VI.2.2 George Bariţ şi angoasa în faţa ,,luptei pentru existenţă” 354

VI.2.3 Ion Ghica şi scepticismul organizat 359

VI.3 Acceptarea şi diseminarea evoluţionismului: Gregoriu Ştefănescu şi ,,Revista Sciinţifică” 363

VI.4 Darwinismul şi concepţiile sociale, politice şi religioase 376

VI.4.1 Darwinism şi socialism: difuzarea teoriei lui Darwin prin intermediul revistei ,,Contemporanul” 377

VI.4.2 ,,Darwinism social” şi eugenism 387

VI.4.3 Darwinismul şi replica religioasă: reacţia din partea ,,Revistei Teologice” 390

VI.5 Triumful darwinismului şi acceptarea sa ca paradigmă de cercetare a lumii vii 398

VI.5.1 Victor Babeş: o concepţie originală privind evoluţia 405

VI.5.2 Nicolae Leon şi militantismul pentru răspândirea teoriei evoluţiei 410

VI.6 Polemica Nicolae Paulescu, Nicolae Leon, Dimitrie Voinov 414

VI.7 Concluzii 424

Concluzii generale 425

Bibliografie: 435