„Ideea cu scrisul poeziei este ca toti avem cate un presentiment legat de cum ar trebui sa arate un lucru din zona. In Tribar, Andra se indeparteaza cel mai mult de ceea ce a aratat in volumele ei de pana acum si face loc elementelor din spatele discursului propriu-zis. Invocand «legatura precara cu trupul si varsta», poezia ei isi asuma statutul unui obiect a carui suprafata continua in interiorul constructiei pentru a reveni, in cele din urma, in zonele in care corpul dobandeste deopotriva «grafia pentru mine si grafia pentru el». De obicei, genul acesta de obiect este numit experimental, dar in poezie, procesul insusi tinde sa fie spectacolul formularii & obiect articulat, «zgomotul asezarii sale».“
Razvan Tupa

„«Se iese din rana incet», spune Andra Rotaru in acest poem derutant, care amesteca temperaturile, speciile, corpurile intre ele, in acest text atipic, ca o specie noua postapocaliptica, pe corpul careia se mai vad inca ranile vechi, niste tatuaje din citate si amintiri. Tribar ar putea fi considerata o carte-experiment si doar atat, daca peste, printre si dintre nenumaratele straturi ale cruzimilor corporale si textuale, ale intertextualitatii perfect tehnice si perfect stapanite, nu s-ar auzi vocea unui copil care scanceste intruna dupa caldura, dupa atingere, si pentru care singura alinare e mirosul de lapte al propriilor genunchi. Despre cat de greu si lent se iese din rana e Tribar.“
Svetlana Carstean