În ceea ce mă privește, am fost prezent la Lancrăm și Sebeș de la întâile manifestări ale Festivalului Internațional „Lucian Blaga” și cotinuu să vin, oferind an de an publicației „Pașii Profetului” și „Caietelor Lucian Blaga” noi contribuții. În anii din urmă s‑a asociat acestei nobile misiuni și revista de la Tg. Jiu „Măiastra”, unde, grație unui fidel admirator al scrisului blagian, Zenovie Cârlugea, am deschis o rubrică intitulată „Blagiana”. Din toate aceste materiale, scrise în ultimul timp, s‑au adunat paginile cărții de față, pe care cu drag o închin celor de la Lancrăm și Sebeș, urmași de frunte ai „brodnicilor” imaginari ai poetului, de pe malul unui Mureș care își leagănă apele pe aici. Nemuritorul Lancrăm, cel pe care l‑a nemurit poetul și filosoful Lucian Blaga, rămâne cetatea cu porțile deschise spre zările lumii, veghind la întreținerea flăcării care continuă să ardă nestinsă în pământul miraculos de la Râpile Roșii. E doar mica și modesta mea lacrimă de recunoștință pentru ceea ce a dat Poetul și Filosoful literaturii noastre, nemurind acest petec de pământ din Ardealul strămoșilor săi prin creația sa fără de moarte, considerată drept darul cel mai de preț pe care Ardealul unit cu Țara la 1918 l‑a oferit spiritualității noastre și patrimoniului umanității. (Mircea Popa)