Dorin Cimpoeșu și Sergiu Musteață fac conștiincios o evaluare a tabloului istoric al Republicii Moldova după anul 1989, referindu-se cu precădere la situația politică internă. Ei nu riscă să treacă pe „terenul străin” al analizei și prognozei politice, nu fac din exces apel la „conjunctura geopolitică”, nu trasează scenarii de viitor și nu operează cu „probabilități futurologice”. Cei doi cercetători ne sugerează doar că numai decomunizarea și democratizarea Republicii Moldova pot fi pietrele de temelie ale unui viitor mai bun pentru această țară și pentru locuitorii ei, aflați de trei decenii într-o tranziție care pare să nu mai aibă sfârșit.

Oleg Serebrian

***
„Naţiunea română aniversează, în 2018, un secol de la Marea Unire, de la acel an astral 1918 când, prin voinţa politică aliniată şi consensuală a românilor, cele trei provincii locuite de confraţii noştri au revenit, rând pe rând, la matca civilizaţiei româneşti, dând naştere unui trunchi viguros şi durabil al poporului român pe care se sprijinea Coroana întregită a României Mari.”
„Întrucât idealul Unirii nu există la liderii politici actuali de la Chişinău, iar România nu are nici ea un proiect de ţară, care să cuprindă acest obiectiv naţional major, singura posibilitate credibilă şi realizabilă de regăsire cu fraţii din Basarabia este integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană.
Aşadar, la ceasul aniversării Centenarului Marii Uniri de către românii de pretutindeni, Basarabia se află departe de România, deşi este atât de aproape şi, alături de Bucovina de Nord, Hotin şi alte ţinuturi româneşti înstrăinate, participă doar tangenţial la Marele Jubileu.”