Jules Renard(n 1864, Chalons-du-Maine - d. 1910, Paris) a fost novelist si dramaturg francez. A urmat cursurile de retorica si fisozofieale Liceului Charlemange din Paris. Dupa bacalaureat, a rams la Paris unde a inceput sa colaboreze la diverse reviste si sa frecventeze cafenelele din Cartierul Latin, locul de intalnire al boemiei literare pariziene. Tot aici a intalnit-o pe actrita Danielle Davyle, care i-a inspirat personajul Blanche din le Plaisir de rompre.
In 1889, impreuna cu cativa prieteni, a fondat revista literara Mercure de France, in care a publicat povestiri care au aparut in 1890 sub titlul Sourires princes. In aceasta perioada a inceput sa se implice din ce n ce mai mult in viata artistica a capitalei si sa frecventeze spectacole in compania catorva prieteni, printre care Maurice Barres, Andre Gide sau Marcel Schwob. In casa lui Alphones Daudet ia cunoscut pe Auguster Rodin si Edmond de Goncourt. I s-a propus sa faca partedin comitetul de lectura Theatre d`Art.
Din 1890 a publicat in cele mai prestigioase ziare pariziene: Le Figaro, Gil Blas sau L`Echo de Paris, iar in 1894 i-a aparut romanul bibliografic Poil de Carotte, excelent primit de ciritici, a carei versiune tatrala a optinutun succes fenomenal in 1990
Gratie lui Edmond Rostand, a intalnit-o in 1895 pe Sarah Bernhardt. In 1900 a fost ales consilier minicipal al comunei Chaumont si a fost decorat cu Legiunea de Onoare, apoi din 1904 pana in 1910 a fost primarul orasului Chitry-les-Mines. In 1907 a fost ales membru al Academiei Goncourt.