Adu-ţi aminte revolta, nostalgia, lumina
marilor bulevarde
adu-ţi aminte radiografiile, exasperarea,
jocul violent de artificii,
şi vorbele de piatră vânătă care îmi
distrugeau buzele la douăsprezece noaptea
când ştiam că eşti fecioara galbenă rudă
cu toate dezastrele dragostei
aşa cum valurile fierbinţi ale simunului
sunt rudă cu nebunia lentă a oraşelor africane
şi drapelul alb care se ridică deasupra
oraşelor asediate, cu paginile pline de sânge
ale istoriei.

Fecioară galbenă rudă cu nebunia, cu sinuciderea
şi cu celelalte privilegii violente
ale dragostei şi ale biologiei
aşa cum ochii măriţi de groază ai marinarilor
sunt rudă cu valul uriaş care
în ultima clipă le înghite corabia.

(poem din antologia Cântecul omului de vânzare, Tracus Arte, 2018)

***

Geo Bogza (1908-1993) este considerat cel mai radical poet avangardist din interbelicul literar românesc și autorul unora dintre cele mai importante manifeste ale acestuia („Crez”, „Urmuz premergătorul”, „Reabilitarea visului”, „Exasperarea creatoare”). A debutat cu Jurnal de sex, Colecția Integral (1929), pentru care a fost judecat și închis la penitenciarul Văcărești. Au urmat volumele de poezii: Poemul Invectivă, Editura unu (1933), Ioana Maria. Șaptesprezece poeme, Editura Azi (1937), Cântec de revoltă, de dragoste și moarte, Fundația Regele Mihai I (1945), Orion, Editura Minerva (1978). A mai publicat și cărți de reportaje literare: Țări de piatră, de foc și de pământ (1937), Pe urmele războiului în Moldova (1945), Cartea Oltului (1945), Oameni și cărbuni în Valea Jiului (1947), Tăbăcarii și lumea petrolului (1957) etc. În 1955 este ales membru titular al Academiei R.P.R. și membru în consiliul Național pentru Apărarea Păcii. În 1971, primește titlul de „Erou al Muncii Socialiste”, iar în 1978 i se decernează Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor.