Andreea Nanu (n. 1981) a debutat cu romanul Ziua cea mai albă . În 2016, la Târgul de carte Gaudeamus, a lansat ediția a doua a tetralogiei AnoTimpurilor, îngrijită de editura EIKON. Romanele Ziua cea mai albă (Iarna), Numele ei era Uitare (Primăvara), Insula Melc (Vara) și Timpul splendorii (Toamna) sunt o călătorie caleidoscopică în imaginile poetice ale anotimpurilor, ghidată de jocul memoriei, dialogul artelor și nobleţea poveștii.
În 2015, Andreea Nanu a lansat un volum de proză scurtă cu caracter autobiografic, Cartea cuvintelor chivot, prefaţat de criticul Alex. Ștefănescu, iar în 2017 a lansat romanul Scrisoare pentru Ida. Autoarea a studiat știinţele politice la Universităţile din București și Bologna și la Institutul de Studii Politice din Rennes, Franţa. Scrie cronică de teatru și film și este autoarea rubricii teatrale de radio Cum vă place.

„Noapte americană? Iluzia mea. Poate că ceva din paradisul pierdut poate fi răscum-părat. Rec...recording.
Filma... își amintea... Ridică ochiul roșu al camerei plimbându-l prin dreptul relicvelor, al lucrurilor care încă palpitau în noaptea înmiresmată, ca niște odoare de preț. Le privea atent, rând pe rând, încercând să îmbie la vorbă chipurile topite în resturile de țesături, alunecând ca într-un pântece atemporal pe gâtul negru de funingine al sobei: unde sunteți?... unde sunteți? ... unde sunteți?”

Filmându-și trecutul, Anton Silvestri își ordonează viața, cu haosul biografic inerent și, implicit, a tuturor oamenilor cu care vine în contact.
Lucrând cu lumina, pune peste lucruri aerul de borangic al veșniciei.
Căci: „De la facerea lumii și până acum, omul tot mai așteaptă să fie salvat”.
Celor mai norocoși dintre muritori, îngerul le vine uneori la poartă și le aduce în dar scenariul filmului care este propria lor viață, cu toate rădăcinile ei din trecut. Cu condiția să-l vizualizeze într-un fel și să-l ducă până la capăt.
Andreea Nanu este printre acești norocoși. Christian Crăciun