În ciuda faptului că Marx a părut să fie, în toate ţările proclamate comuniste, cel mai cunoscut personaj, cea mai cunoscută figură istorică, a rămas, deopotrivă, un necunoscut. Limba pe care a vorbit-o el: strălucită, rafinată, spirituală, încărcată de paradoxuri şi cultură – adesea însă şi plată! – nu s-a regăsit nicăieri în modul de a vorbi al acestor regimuri. O limbă de geniu este tot ce este mai departe de o limbă de lemn. Mai mult decât o personalitate istorică, cu rol însemnat în mişcarea muncitorească europeană şi internaţională, el a fost şi o figură supraistorică, un filosof care a gândit asupra istoriei, nu numai în istorie. A fost vizionar şi practician, creator de idee şi Weltanschauung – unul dintre cele mai complete din istorie.
În nici unul din aceste aspecte, el nu poate fi dizolvat în lumea care s-a proclamat de la el, nici în cea care a urmat acesteia.