Isteria şi studiul pe care i l-a consacrat Freud au avut o contribuţie importantă la fondarea psihanalizei. Considerată multă vreme drept patologia simulacrului, isteria este, înainte de orice, o nevroză atribuită în principal femeii secolului al XIX-lea.

Ce înseamnă a fi isterică pentru femeia actuală? Ce legătură există între istericele lui Freud şi cele de astăzi? Isteria este rezervată doar femeilor? De ce avem tendinţa să asociem isteria cu seducţia? Isteria este o boală sau o atitudine? Ne putem vindeca? Sunt tot atâtea întrebări cărora această carte le răspunde prin intermediul exemplelor (Don Juan, Dora, Emmy von N., Anna O şi Leonardo da Vinci) care au marcat istoria psihanalizei şi ale căror problematici rămân, în mod surprinzător, de actualitate.

Făcând lumină în privinţa suferinţei persoanei isterice, dar şi a fantasmelor ei, a raportului cu celălalt şi cu sexualitatea, lucrarea de faţă ne ajută să pătrundem în tainele acestei nevroze care, deşi frecventă, nu este pe deplin cunoscută şi în care inconştientul şi legile lui ocupă un rol major.

Autoarea, specialistă în psihologie clinică, propune în primul rând un portret al persoanei isterice, înainte de a aborda cauzele bolii şi posibilităţile de sublimare.