Sfântul mare mucenic Ioan cel Nou s-a născut în jurul anului 1300, din părinți creștini greci. Localitatea sa de baștină este Trapezunt (oraș-port la Marea Neagră, întemeiat de coloniștii greci), unde se îndeletnicea cu negoțul. Călătoriile sale erau cu precădere pe malurile Mării Negre în scopul înfăptuirii negoțului, dar unde își mărturisea și credința în Iisus Hristos și pe care o propovăduia și celor din jurul său.

Vorba lui Ioan mergea la sufletul multora, mai ales a celor nevoiași, dar au fost și oameni care l-au pizmuit pentru asta. Așa se face că pe când Ioan era la Cetatea Albă – ocupată atunci de tătarii nogai – negustorul Reitz l-a mințit pe eparhul cetății că Ioan dorește să treacă la religia cea străveche a tătarilor. Dând crezare, dregătorul tătar l-a chemat la el pe Ioan. Mânat de imboldul puternicei sale credințe, Ioan a refuzat să renunțe la Hristos – „care l-a ocrotit și i-a dat deplina bucurie a credinței și a iubirii”.

Caznele la care a fost supus Ioan i-au întărit întreaga ființă, care a dobândit „cununa” vieții veșnice. A fost legat de coada unui cal și târât pe caldarâm. Deși trupul îi era sfâșiat de pietrele străzilor, buzele-i șopteau rugăciuni către Atotputernicul. Asta l-a determinat pe unul dintre chinuitori să-și scoată sabia și să-i taie capul. Dregătorii tătari n-au dat voie creștinilor să-i ia trupul de pe drum și să-l îngroape după rânduială. Atunci, Dumnezeu a trimis trei îngeri din cer care i-au tămâiat trupul. Un necredincios din cetate, văzând această arătare a îngerilor în veșminte strălucitoare, a crezut că sunt preoți creștini, care au venit să facă slujba prohodirii lui Ioan. A scos arcul și săgeata ca să tragă asupra lor, dar atunci s-a petrecut a doua minune, mâinile i-au rămas lipite de arc și de săgeată; a fost izbăvit de pedeapsă cerească numai după ce a mărturisit ce urmărea să facă. Aceste minuni l-au înfricoșat pe conducătorul cetății, care a îngăduit credincioșilor să ridice trupul lui Ioan și să-l înmormânteze după rânduiala creștină...

‒ Caznele unui martir

‒ Peregrinările moaștelor prin lume

‒ Din predicile unor învățați Părinți despre viața și pătimirea Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava

‒ Predica Părintelui Teofan Popescu (Mânăstirea Putna)

‒ Predica Pr. Ciprian Negreanu (Cluj-Napoca)

‒ Minunile Sfântului Ioan cel Nou

‒ Mânăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”

‒ Asociaţia „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”

‒ Acatistul Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava

Colecția SFINȚI, DUHOVNICI ȘI MĂRTURISITORI ROMÂNI (25 volume)

Despre români s-a spus, adesea cu o îndreptățire piezișă, că, bântuiți fiind de o toleranță ecumenică extremă, nu au o vocație mistică profundă.

Dar galeria Sfinților și Mucenicilor emblematici, a venerabililor Duhovnici și a marilor Mărturisitori români este mult mai complexă decât s-ar crede, fiind populată cu o mulțime de personaje excepționale, care s-au sacrificat pentru credință și neam, luminând un popor iubitor de Dumnezeu și tradiție creștinească.