Nicolae Guță, pe numele său real Nicolae Linguraru (3 decembrie 1967, Aninoasa, județul Hunedoara), este unul dintre cei mai cunoscuți cântăreți și compozitori români de manele.Cântărețul a abordat mai întâi genul lăutăresc (fiind apreciat de criticii străini ca un exponent al jazz-ului gitan contemporan). Din anul 1998, muzica lui Guță folosește tot mai frecvent ritmul de manea, interpretul devenind unul dintre principalii promotori ai genului. Se va autointitula „Regele manelelor” în 2004. Manelele create de Guță îmbină elemente de muzică lăutărească cu influențe din genurile pop și hip hop. Printre cele mai mari succese ale sale se numără piesele „Ce frumoasă ești (Dintr-o mie de femei)” (2001) și „Aș renunța” (2003).

S-a născut într-o familie săracă cu mulți copii. Părinții au murit amândoi timpuriu. Mama era cunoscută în Petroșani ca Maria Ghicitoarea. Guță a povestit că tatăl său a câștigat o mică avere prin bișnița cu săpunuri aduse de peste graniță. Tânărul Nicolae a lucrat la Căile Ferate Române Petroșani, făcând parte dintr-o echipă formată numai din romi. După ce toți membrii echipei au fost concediați, s-a angajat la Regia Apelor din Petroșani, unde a fost ajutat de un maistru să obțină calificarea de sudor-instalator. Acolo a lucrat timp de opt ani.

A început să cânte din jurul vârstei de opt ani, remarcându-se la spectacolele pionierești din Petroșani. După decembrie 1989, a cântat muzică de petrecere în restaurante și localuri din Timișoara și Petroșani, la diferite aniversări sau nunți.

La vârsta de 14 ani, Guță a ales să trăiască alături de Mariana, pe care cântărețul o numește „soția” lui, deși nu sunt căsătoriți legitim. Împreună au cinci copii. Guță a ridicat trei locuințe somptuoase în Petroșani pentru copiii săi.

În 1999, Nicolae Guță a cunoscut-o pe cântăreața Sorina Șerban. Până la începutul anului 2005, cei doi au fost amanți, Guță refuzând căsătoria.

În 2006, cântărețul a cunoscut-o pe Narcisa, originară din Focșani, care a dat naștere unui băiat la sfârșitul aceluiași an.

Conform presei, Nicolae Guță este tatăl a unsprezece copii, dintre care îi recunoaște numai pe cei patru ai Marianei și pe băiatul născut în 2006 de Narcisa.

După Narcisa, au urmat Mădălina Dumitriu (fosta amantă a lui Jean de la Craiova, cunoscută ca Beyonce de România) și Cristina, cu care s-a căsătorit în 2017 pentru a se despărți rapid, în 2018. Cântărețul este adeptul exprimării „pe sistem turbo”, referindu-se la activitatea sexuală foarte bogată dar și la un stil de viață foarte solicitant…

‒ Nicolae Linguraru „pe sistem turbo”: viața și opera primului „Rege al manelelor”

‒ Manelistul din Valea Jiului, fost muncitor necalificat la CFR, apoi sudor

‒ Mariana și Sorina, femeile începutului de drum

‒ Beyonce de România, o iubire imposibilă. Marea rivalitate și scandalurile cu Narcisa. Cristina, al treilea termen al „ecuației Guță”

‒ Nicoleta Guță, urmașa preferată a artistului, o viață ca-n telenovele

‒ Scandalul de la Craiova cu Florin Salam. Are interzis în București?

M.A.N.E.A., adică M(uzică) A(lternativă) N(ecenzurată) E(xprimată) A(utentic)

Vedetele muzicii de petrecere (25 de volume)

În fond, de ce nu?!? Dincolo de prejudecățile curente, de privirile disprețuitoare aruncate de snobii plini de ifose și de comentariile dezaprobatoare făcute de apărătorii „valorilor autentice” ale folclorului nostru, cultura muzicii de petrecere de azi a suferit și suferă în continuare o serie de mutații (dramatice pentru unii!) imposibil de ignorat.

Conform Wikipedia, manelele(singular, manea) sau muzica de manele constituie un gen muzical, originar în comunitățile etnice de romi din România.

Genul are influențe din muzica populară aromână, greacă, turcă, arabă și sârbă și din muzica lăutărească românească; este remarcabilă capacitatea genului de a încorpora elemente din practic toate celelalte genuri muzicale accesibile culturii de masă din România (muzică pop, rap sau hip-hop, muzică dance, techno până la jazz, muzică rock sau chiar muzică cultă). Muzica de manele, cu o istorie relativ scurtă (de ordinul a câteva decenii) a devenit cu timpul un gen muzical apreciat în spațiul vorbitorilor de limbă română.

În țară există un număr semnificativ de ascultători de manele (apreciate în special de tineri), cu predilecție în zonele rurale și în cartierele muncitorești de la oraș. Fenomenul, atât de răspândit nu doar în aceste medii autohtone, atât de… „mioritice”, este însă prezent, fără niciun dubiu, și în Bulgaria (cealga), Serbia (turbo-folk), Albania (tallava), Grecia (laïká) sau, bineînțeles, Turcia (arabesk).

Probabil, însă, nicăieri acest gen muzical nu are popularitatea incredibilă înregistrată în România. Astfel că, între a-l ignora elitist sau a-l adula fără limite, preferăm să încercăm să-l explicăm, apelând la exemplele vii, de marcă (la propriu!), sau luând în considerare unii dintre strămoșii săi mai mult sau mai puțin neașteptați…